Povestea mea a început în octombrie 2016, cu o promisiune făcută mie însumi: să mă las de țigări, brusc și definitiv. Eram la stadionul Dan Păltinișanu, unde am alergat primii mei 800 de metri. Am crezut că mor. După aproape o luna, am alergat 5 km. Eram așa mândru, încât m-am lăudat la toată lumea, deși timpul era îngrozitor.
Au urmat greșeli de începători, accidentări. Au urmat apoi 10 km, 21 km, din nou laude, dar doar legate de faptul că am ajuns la finish. Ceasul cu centură cardiacă, din aprilie 2018, a schimbat totul. Am devenit obsedat de puls. Încet, încet am crescut volumul. Am atins 6000 km în 2019 și 150 km pe săptămână în 2020.
Am alergat primul maraton la Timișoara City Marathon 2019, unde am lovit ”the wall”. Așa ceva nu am simțit niciodată.
Însă, cea mai importantă, este comunitatea alergătorilor, alcătuită din oameni faini, minunați. Mentorul și prietenul meu, Doru Bretotean, omul pe care l-am admirat și îl admir, este omul care m-a făcut să mă apuc de alergat. Când îl vedeam, zicea ”Uite, alergătorul!”, și alerga 30-35 km la 50 ani.
Astfel, povestea continuă și în 2020, cu un ultra și Liberty, în 2 zile consecutive.
