Alergatul a fost dintotdeauna o pasiune de-a mea, chiar dacă încă nu o știam. Încă din generală, îmi plăcea să alerg și, cel puțin, să mă cred cel mai rapid din clasa. Poate avea ceva de-a face cu faptul că eram cel mai scund dintre toți.
Am început cu adevărat să realizez pasiunea mea pentru alergare abia atunci când am ajuns la facultate și am început să vizitez malul Begăi de câte ori aveam ocazia. De obicei, seara, când erau mai puțini oameni. Deși nu este o pasiune ușoară, fiindcă te face să ieși din zona de confort, nu cred că sunt multe activități care să înlocuiască acel „runners rush” când ești tu, asfaltul și adrenalina pompându-ți prin vene.
Așadar, recomand oricărei persoane, dacă vrea ceva benefic, atât pentru corp, cât și pentru minte, dar care de-a dreptul crează dependență, să alerge.
Aleargă la sală, aleargă în drum spre casă, în drum spre serviciu, seara când nu mai ai la ce serial sa te uiți sau când te simți depresiv. Ia o pauza de la viață și aleargă.
